VERSET DE MEMORAT: „Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!““ (Numeri 13:30)
Multe evenimente semnificative au avut loc pe teritoriul numit Cades. Aici, Moise nu a ascultat de Dumnezeu. Atât Aaron, cât şi Miriam, au murit în locul acesta. Copiii lui Israel au rătăcit prin pustie timp de 40 de ani – şi anume câte un an pentru fiecare zi în care iscoadele au cercetat ţara Canaan. În textul de astăzi, copiii lui Israel au aşteptat la Cades, lângă graniţa Canaanului, veştile care aveau să fie aduse de cele 12 iscoade.
„Ţara Făgăduită“ (sau Ţara Canaan) era relativ mică având lungimea de 240 km şi lăţimea de numai 97 km. Iscoadele au realizat un parcurs de aproximativ 805 km pe durata celor 40 de zile, cât timp ei au cercetat ţara. Dealurile pline de bogăţii erau acoperite cu smochini, curmale şi nuci. Unele dintre oraşele cercetate aveau ziduri groase şi înalte.
În Numeri 14:22, Dumnezeu a făcut referire la faptul că poporul L-a ispitit de zece ori.
Astfel, poporul:
• s-a îndoit la Marea Roşie (Exod 14:11-12)
• a cârtit la apele de la Mara (Exod 15:24)
• a cârtit din nou în pustia Sin (Exod 16:3)
• a strâns mai mult decât porţia de mană pentru o zi, în ciuda instrucţiunilor date de Domnul (Exod 16:20)
• a încercat să adune mană în ziua de Sabat (Exod 16:27-29)
• s-a certat cu Moise şi a murmurat împotriva lui din cauza apei la Refidim (Exod 17:2-3)
• a comis idolatria prin închinarea la un viţel de aur (Exod 32:7-10)
• a cârtit zicând că îi merge rău (Num. 11:1)
• a cârtit în privinţa lipsei variaţiei de hrană (Numeri 11:4)
• a eşuat în a avea credinţă că va intra în Ţara Făgăduită (Numeri 14:1-4).
Dumnezeu i-a judecat pe cei care au cârtit, pe cei care s-au îndoit şi pe cei care au refuzat să creadă în promisiunile Lui. Tuturor celor de la vârsta de, inclusiv, 20 de ani în sus, cu excepţia lui Caleb şi a lui Iosua, Domnul le-a spus că „trupurile lor moarte vor cădea în pustia aceasta.“
1. Citiţi Numeri 13:17-20. Ce informaţii aveau să afle iscoadele?
Iscoadele aveau să afle lucruri despre oamenii care trăiau acolo, despre aptitudinile şi numărul lor. Oare trăiau în corturi sau în fortificaţii? Cum era pământul din punct de vedere agricol? Existau copaci pentru cherestea? Iscoadelor li s-a spus să se întoarcă cu dovezi legate de „roadele ţării“.
2. Domnul le-a promis israeliţilor că îi va duce într-o ţară „unde curge lapte şi miere“ (Vezi, Exodul 3:8,17; 13:5 şi 33:3). În ce fel s-a făcut comparaţia aceasta cu raportul dat de iscoade după întoarcerea lor de la cercetarea ţării? Ce concluzii trebuiau să fi fost trase în urma acestui raport?
În Numeri 13:27 se dovedeşte veridicitatea Cuvântului lui Dumnezeu, iscoadele aducând următoarele veşti: „Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele.“ De asemenea, ei trebuiau să fi tras şi concluzia că Dumnezeu îi va alunga pe locuitori şi că le va da lor (israeliţilor – nota trad.) ţara, după cum a promis. Promisiunile lui Dumnezeu sunt la fel de sigure şi în ziua de azi. Discutaţi cu clasa dvs. despre efectele rugăciunii la care Dumnezeu răspunde şi încrederea pe care putem să o avem că vom primi ceea ce Dumnezeu a promis, dacă împlinim condiţiile puse de El.
3. Ce anume putem noi să învăţăm din îndoiala avută de copiii lui Israel?
Copiii lui Israel au făcut greşeala de a compara sarcina primită cu propriile lor abilităţi şi nu cu promisiunile lui Dumnezeu. După aceea, îndoiala lor s-a transformat în răzvrătire, care a dus la pedepsirea lor de către Dumnezeu. Ei au avut parte de multe biruinţe mărețe, şi totuşi, au fost înfrânţi de îndoială. Trebuie să fim atenţi şi să nu lăsăm ca îndoiala să ne văduvească de binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, atunci ştim că toate lucrurile sunt cu putinţă.
4. În Biblie, la Numeri 14:6, citim că Iosua şi Caleb „şi-au rupt hainele.“ Ce înseamnă faptul acesta? De ce au făcut ei acest lucru?
În vechime, exista obiceiul ca cineva să-şi rupă hainele tocmai pentru ca să arate tristeţe, jale sau disperare. Disperarea i-a cuprins pe Iosua şi Caleb întrucât cei doi şi-au dat seama că poporul refuza să urmeze direcţia arătată de Dumnezeu şi, astfel, să obţină Ţara Făgăduită.
5. Cum au reacţionat israeliţii atunci când Iosua şi Caleb i-au îndemnat să intre în Canaan? (Numeri 14:10).
Israeliţii, nu numai că au contrazis cele spuse de Iosua şi Caleb, dar s-au vorbit între ei să-i ucidă cu pietre.
6. De ce a mijlocit Moise pentru popor, după ce poporul s-a răzvrătit? (Numeri 14:13-19) De ce anume i-a scăpat rugăciunea lui? Cum putem noi să mijlocim pentru alţii?
Dumnezeu a spus că îi va nimici pe toţi şi că îi va da lui Moise un alt popor. Moise însă, cu adevărat, a iubit poporul şi nu a vrut să-i vadă nimiciţi. Rugăciunea lui Moise, de mijlocire, i-a scăpat de la distrugere. Şi noi, la fel, trebuie să mijlocim în rugăciune pentru aceia care s-au „răzvrătit“ împotriva lui Dumnezeu şi care efectiv au respins planul Lui de mântuire. Discutaţi cu clasa dvs. categoria de sentimente pe care le-a avut Moise faţă de acest popor, de la mânie aprigă la milă plină de dragoste. Adresaţi-le studenţilor următoarea întrebare: „Ne rugăm numai pentru cei pe care îi iubim?“
7. Descrieţi pedeapsa pe care Dumnezeu a adus-o peste Israel. (Numeri 14:34,37)
Dumnezeu i-a pedepsit pe Copiii lui Israel făcându-i să rătăcească patruzeci de ani în pustie – câte un an pentru fiecare zi în care iscoadele au fost în Canaan. Iscoadele care au înmuiat inima poporului, au murit înaintea Domnului, loviţi fiind de o moarte năpraznică.
8. Când israeliţii şi-au dat seama de greşeala lor, ei au încercat, totuşi, să intre în Ţara Făgăduită, dar au fost înfrânţi de Amaleciţi şi Canaaniţi (Numeri 14:40-45). Ce anume a determinat înfrângerea lor? În ce fel am putea noi, la rândul nostru, să evităm înfrângerea „spirituală“ în viaţa noastră?
Încă o dată, ei au respins instrucţiunile lui Dumnezeu şi au încercat să poarte bătălia prin propria lor putere. În ceea ce ne priveşte, noi trebuie să urmăm călăuzirea Domnului şi să-L lăsăm pe El să poarte toate bătăliile noastre. Asemeni lui Caleb, și noi „vom fi biruitori“ doar atunci când urmăm pe deplin toate instrucţiunile lui Dumnezeu. Solicitaţi-le studenţilor dvs. să întocmească o listă cu modalităţile prin care putem să fim biruitori.
Promisiunile lui Dumnezeu sunt tot atât de sigure şi astăzi, întocmai cum au fost şi în vremea lui Iosua şi Caleb. Împreună cu Dumnezeu bătăliile pot să fie câştigate, chiar şi înainte ca acestea să aibă loc. Bătăliile sunt câştigate doar atunci când, pur şi simplu, Îl credem pe Dumnezeu.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}