FOREIGN LANGUAGES

O Predică pe care A Ținut-o Isus

Curriculum
Povestiri Sfinte pentru Cei Mici
47

Matei 5:1-16; 6:9-13, 25-34

Băiețeii și fetițele ţopăie pe drum. Mămicile şi tăticii merg alături de ei. Oare, unde se duc? Toţi arată a fi atât de fericiţi! Ei merg să-L asculte pe Isus care le va vorbi sus pe deal. Acolo, ei pot să se așeze pe frumoasa iarbă verde și moale și să Îl asculte.

Oamenii continuă să meargă într-acolo. Ei se întâlnesc pe drum cu alţi băieţi şi fete şi cu oameni mari. Acum sunt foarte mulţi oameni care stau jos şi aşteaptă ca Isus să vorbească.

„Uitaţi, acum Isus e aici!” Toată lumea tace. La fel ca în biserică, nimeni nu trebuie să vorbească în adunările care se țin chiar și afară.

Isus a început să vorbească. Cu câtă atenție L-au ascultat oamenii aceia! Au ascultat cu multă atenţie; erau atât de fericiţi să Îl audă pe Isus. La fel trebuie să ascultăm şi noi la Școala duminicală când învățătorul nostru ne spune ce le-a zis Isus acelor oameni în ziua aceea. Ce le-a vorbit Isus e scris în Biblie, aşa că învățătorul ştie ce a spus El.

Isus a zis: „Dumnezeu îi va iubi şi ajuta pe toţi cei care vor încerca să facă ce doreşte Dumnezeu.” El îi va binecuvânta şi îi va face fericiţi.

Dumnezeu îi va iubi pe oameni într-un fel deosebit, și anume, pe oamenii care sunt iubitori și binevoitori unii cu alții și care încearcă să se ajute unii pe alţii. Dumnezeu îi va binecuvânta. Binecuvântarea este atunci când Dumnezeu trimite în inimă un sentiment de căldură și de fericire pe care numai Dumnezeu poate să îl dea.

Dumnezeu va binecuvânta fiecare băieţel şi fetiţă şi fiecare bărbat şi femeie care au inimile curate. Dumnezeu va trimite binecuvântare celor care nu pricinuiesc necazuri vorbind lucruri rele și care nu rostesc cuvinte murdare oamenilor sau despre oameni. Dumnezeu vrea ca cei care sunt copiii Lui să fie iubitori și binevoitori unul cu celălalt.

Odată, când Isus se ruga, ucenicii Săi L-au rugat să-i înveţe şi pe ei să se roage. Isus i-a ajutat pe lucrătorii Lui să cunoască ce este rugăciunea.

Rugăciunea înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu, aşa cum vorbeşti cu mămica și cu tăticul tău. Rugăciunea este atunci când Îi spui lui Dumnezeu ceea ce doreşti cu adevărat şi când Îi spui: „Mulțumesc.” Uneori, când te rogi, Îi ceri să te ajute. Lui Dumnezeu îi place să-I cerem ajutorul. Ori de câte ori te rogi, trebuie să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune pe care El ţi le-a dat.

În ziua aceea, Isus i-a învăţat o rugăciune pe ucenicii Săi. El le-a spus că aceasta nu însemna că, de atunci înainte, ei trebuiau să înalțe spre Dumnezeu numai rugăciunea aceea. Ei puteau să înalțe rugăciunile lor, dar aceasta era o rugăciune pe care puteau să o rostească împreună.

Rugăciunea aceasta este în Biblie. Și voi puteţi să o învăţaţi şi să o rostiți la fel. Dumnezeu este Tatăl Nostru. Nu-i aşa că sunteţi mândri că și voi ştiţi aceeaşi rugăciune pe care Isus le-a spus-o ucenicilor Săi cu foarte mult timp în urmă?

Oamenii care se roagă lui Dumnezeu nu se îngrijorează așa de mult ca alţi oameni. A fi îngrijorat este atunci când nu ştii ce să faci într-o situație şi când te simţi nefericit. Eşti puțin înspăimântat şi nu crezi în Dumnezeu ca să te ajute. Isus le-a spus oamenilor să nu se îngrijoreze niciodată. Dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu, totul va fi bine întotdeauna. Lor nu trebuie să le fie frică.

Isus a privit spre coasta dealului. Pe ea creşteau niște flori foarte frumoase. „Uitați-vă la florile acestea,” a zis Isus. „Cine are grijă de ele aici pe deal? Vedeți cât de plăcute și de puternice sunt?”

Dumnezeu a îmbrăcat fiecare micuță floare în culori care sunt atât de frumoase. Dumnezeu le iubeşte pe fiecare dintre ele. El vă iubeşte şi pe voi. Dacă Dumnezeu are grijă de micuțele flori, care cresc singure pe coasta unui deal, nu credeţi că Dumnezeu va avea grijă şi de voi? Bineînţeles că El va avea grijă și de voi.

Isus a mai vorbit și despre păsările care străbat cerul. El a zis că ele nu seamănă, nici nu au hambare pline de grăunţe, dar Dumnezeu are grijă de ele şi le hrăneşte. Totuşi, El iubeşte băieţeii, fetiţele şi oamenii mari mai mult decât florile şi păsările. Cei care sunt ai Lui sunt copiii Lui şi ei, la rândul lor, pot să-L iubească pe Dumnezeu. O floare poate să fie frumoasă, dar nu poate să-L iubească pe Dumnezeu. Florile nu au inimă cu care să iubească.

Să nu uitați niciodată că Dumnezeu vă iubeşte pe voi şi pe toţi oamenii mai mult decât orice în lumea întreagă.