Nu a mai plouat de foarte multă vreme. Fructele din pomi nu mai creșteau. Pe ogoare nu mai creștea grâu. Nimic nu poate să crească fără apă! Oamenii erau atât de mult însetați și le era foame. Nimeni nu era fericit.
Ilie, slujitorul lui Dumnezeu, suferea și el de sete. Pârâul din care el bea apă nu mai era nici rece și nici apa nu mai era proaspătă, așa cum era odată. De fapt, singurul lucru care se mai găsea în albia pârâului era praful!
Însă Dumnezeu nu l-a uitat pe Ilie. El i-a spus să meargă în Sarepta, un orășel care era pe țărmul mării. Acolo, Ilie trebuia să meargă în casa unei femei care era văduvă. Dumnezeu i-a zis lui Ilie că femeia avea să îi dea mâncare. Ilie l-a ascultat pe Dumnezeu și a pornit imediat la drum.
Călătoria lui Ilie a fost lungă și el era obosit când a ajuns în oraș. Apoi, când a ajuns la casa femeii, Ilie a găsit-o afară în fața casei culegând vreascuri pentru foc. Ilie a rugat-o să îi dea puțină apă ca să bea. Pe când femeia se ducea să aducă apă, Ilie a mai rugat-o să îi aducă și o bucată de pâine ca să mănânce. Dar, tot ce avea văduva era puțină făină și puțin untdelemn într-un ulcior. Acestea ajungeau doar pentru a face o mică turtă de pâine. Femeia se gândea că va pregăti puțina mâncare pentru ea și pentru fiul ei. Dar Ilie i-a spus să îi pregătească lui mai întâi mica turtă de pâine. Ilie i-a spus femeii că dacă ea va face așa, Dumnezeu avea să facă astfel încât făina din oală și untdelemnul din ulcior să nu scadă până când Dumnezeu va da din nou ploaie pe fața pământului.
Femeia a intrat în casă și a făcut așa cum i-a spus Ilie. După ce a terminat de pregătit turta mică de pâine, ea s-a uitat și a văzut că încă era făină în oală! Și încă era untdelemn în ulcior! Era destulă făină și era destul untdelemn ca să pregătească mai multă pâine! Toate acestea erau o adevărată minune!
Unii oameni s-ar putea să nu creadă că Dumnezeu ar putea să facă o astfel de minune, dar femeia aceasta a crezut. Și pentru că femeia a dat și altora din ceea ce avea ea, Dumnezeu a făcut ca făina și untdelemnul să fie multă vreme. Și a fost făină și ulei până când ploaia a venit din nou! După aceea, oamenii au putut să semene mai mult grâu pentru făină și au putut să planteze mai mulți măslini ca să aibă untdelemn.
Dumnezeu are putere să facă lucruri minunate. El va avea grijă de cei care cred în Dumnezeu. El se va îngriji ca să avem întotdeauna lucrurile de care avem trebuință. Dumnezeu este foarte bucuros când împărțim cu alții lucrurile bune pe care El ni le-a dat.
Ce credeți, Ilie a mulțumit lui Dumnezeu pentru văduva care a împărțit ceea ce ea a avut cu el? Ce credeți, văduva a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a dat făină și untdelemn? Dar voi mulțumiți lui Dumnezeu pentru că se îngrijește de voi?
%402x.svg){kind=icon}