FOREIGN LANGUAGES

Profeții Împotriva Oamenilor Neevlavioși

Curriculum
Descoperirea pentru Învățători
22

MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI

Isaia 28:1 la 35:10  

VERSET DE MEMORAT: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.“ (Isaia 28:16)

IDEI DE BAZĂ

Isaia a fost un maestru al cuvintelor şi un profet care a fost folosit de Dumnezeu pentru a descoperi multe dintre tainele planului lui Dumnezeu şi pentru a aduce la cunoştinţă judecăţile care vor urma. În intervalul de la capitolul 28 la capitolul 35 sunt cuprinse profeţii despre nenorociri, presărate cu profeţii de nădejde şi mântuire.

Cinci capitole, din totalul de opt capitole care acoperă lecţia aceasta, încep cu expresia: „Vai de...“ Capitolul 28 spune: „Vai de cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim...“ Efraim se referă la ţara lui Israel. Aceste cuvinte sunt o avertizare pentru Iuda şi Israel că Dumnezeu este dezgustat de păcatul lor şi că Dumnezeu i-a asemănat cu beţivii, care se poticnesc în mijlocul necurăţiei lor şi care vomită. Dumnezeu declară că mândria şi frumuseţea lor vor fi zdrobite, iar ei vor ajunge ca o floare care se veştejeşte.

Capitolul 29 începe cu expresia: „Vai de Ariel...“ Ariel, care înseamnă „Leul lui Dumnezeu“, se referea direct la Ierusalim. Deşi poporul avea o formă de evlavie, păstra sărbătorile religioase şi vorbea despre Domnul, totuşi, a continuat în păcatul lor. Dumnezeu le-a promis că judecata va veni peste ei.

„Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi…“ în felul acesta începe capitolul 30. Iuda a respins sfatul lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui de a-i proteja, şi au căutat să facă alianţă cu Egiptul care să-i apere de asirieni. Făcând lucrul acesta, Iuda refuza să creadă în Domnul şi să i se supună. Capitolul 31 continuă cu aceeaşi temă: „Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor…“ Dumnezeu vrea ca poporul Lui să îşi pună încrederea în El şi să îl lase pe El să ducă bătăliile lor. Biruinţa se poate obţine numai prin Domnul.

Capitolul 33 începe cu expresia: „Vai de tine, pustiitorule…“ Această adresare este adresată direct asirienilor care, la vremea aceea, erau o nenorocire pentru Iuda. Dumnezeu promite judecată peste toţi cei care se împotrivesc poporului Său ales. Această promisiune a judecăţii îi include şi pe cei care sunt ai Domnului, fie că sunt evrei sau neamuri. Cel neprihănit va trece prin cuptorul curăţiei, însă o rămăşiţă va fi mântuită.

În contrast cu capitolele care încep cu „Vai...“, capitolul 32 începe cu expresia: „Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate“, făcând referire la Isus, care îşi va institui domnia Lui în toată lumea. Capitolul 34 începe cu expresia: „Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte!“, iar după aceea continuă să le spună oamenilor despre judecata care are să vină. Capitolul 35 începe cu expresia: „Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura...“ după care descrie răsumpărarea, frumuseţea şi slava care vor veni peste poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este drept. Judecata Lui este moderată de îndurarea Sa. Iată mesajul pe care Isaia îl aducea poporului.

SUGESTII PENTRU RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBĂRI

1. Dumnezeu a spus că va aduce judecată făcând din neprihănire o lege, iar din dreptate o cumpănă şi că El va îneca adăpostul minciunii (vezi, Isaia 28:17). Ce credeţi că a vrut să spună Dumnezeu prin această declaraţie?

Cumpăna sau firul cu plumb este un instrument folosit de zidari pentru a stabili un punct perpendicular de referinţă, astfel încât clădirea să fie înălţată corect, la verticală. (O sugestie ar fi să se aducă o sfoară cu plumb la clasă pentru a demonstra cum este utilizată). Firul cu plumb nu va arăta doar că peretele este vertical, dar va indica şi dacă peretele este bombat sau nu. Cuvântul lui Dumnezeu este firul nostru cu plumb. Dacă vom măsura fiecare gând şi fiecare faptă a noastră folosind Cuvântul Lui, atunci vom avea parte de un templu duhovnicesc corect înălţat. Astfel, vom ajunge să nu mai fim amăgiţi de minciunile care vin din partea duşmanului sufletelor noastre.

2. Dumnezeu a spus că, deşi poporul se apropia de El cu gura şi că îl cinsteau cu buzele, inimile lor erau departe de El (Isaia 29:13). În ce fel acest verset se potriveşte în ziua de azi?

Există mulţi oameni care vorbesc despre Dumnezeu, oameni care poate că se roagă Lui şi care îl laudă duminică de duminică, dar care în restul săptămânii trăiesc pentru propria lor plăcere fără a ţine seama de poruncile sau de voia lui Dumnezeu. Aceştia spun că îl iubesc pe Dumnezeu, dar spusele lor nu vin din inimile lor.

Adevărata dragoste din inimă se poate produce numai atunci când suntem răscumpăraţi prin Sângele lui Isus. Doar atunci este o umblare zilnică în har, în măsura în care ne străduim să îi fim plăcuţi şi supuşi Domnului. Atunci, laudele vor porni din inimile noastre, iar Domnului îi va plăcea să le audă.

3. Domnul a vorbit despre un popor răzvrătit care dorea să audă doar „lucruri măgulitoare“ (Isaia 30:9-10). În ce fel putem să fim şi noi în pericolul de a avea acelaşi fel de simţăminte?

Majoritatea oamenilor nu le place să audă critică. Şi totuşi, Biblia ne spune că un prieten adevărat poate să ne aplice uneori o corecţie. Ori, ar putea să fie un cuvânt rostit de la amvon care să se potrivească situaţiei noastre. Să fim aşadar deschişi sugestiilor de îmbunătăţire. Să nu ne simţim imediat iritaţi, ci mulţumitori dacă putem să învăţăm ceva care ne va face să fim o persoană mai bună. Avem nevoie de o „dietă spirituală“ întreagă. Dacă auzim doar despre dragostea lui Dumnezeu, dar niciodată despre judecata Sa, sau despre modalităţile în care putem să ne îmbunătăţim, atunci vom avea doar o perspectivă dezechilibrată legată de cine anume este Dumnezeu, şi s-ar putea să nu avem stimulentul sau încurajarea de a ne strădui să creştem din punct de vedere duhovnicesc.

4. Iuda nu a crezut în Dumnezeu, dar a căutat protecţie în Egipt (Isaia 31:1). De ce credeţi că aceasta l-a nemulţumit atât de mult pe Domnul? Cum se poate acelaşi lucru să se aplice în cazul nostru?

Dumnezeu a făgăduit că va avea grijă de Iuda şi că îi va oferi protecţie faţă de duşmani, dacă Iuda avea să facă ceea ce era drept. Însă Iuda a nesocotit făgăduinţa lui Dumnezeu şi a încercat să-şi găsească ajutor pe cont proriu.

Există multe făgăduinţe minunate în Cuvântul lui Dumnzeu care sunt pentru noi. Avem posibilitatea de a le ignora şi de a încerca să ne facem viaţa utilizând propriile noastre resurse sau s-ar putea să revendicăm făgăduinţele lui Dumnezeu pentru noi înşine. Adeseori, noi trebuie să căutăm aceste promisiuni. Dacă nu dorim să le căutăm sau dacă suntem prea indiferenţi a le căuta, nu le vom găsi, iar lucrul acesta este ceea ce îl nemulţumeşte pe Domnul.

5. În Isaia 32:2, profetul dă o promisiune cu privire la un loc de scăpare „ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars“. Cui îi este adresată această făgăduinţă şi cum putem să o aplicăm în cazul nostru?

Făgăduinţa este pentru cei care sunt neprihăniţi înaintea Domnului. De foarte multe ori noi avem sentimentul că trăim pe un „pământ ars“! Cât de des nu simţim nevoia unui loc de scăpare? În societatea neevlavioasă de azi, poporul lui Dumnezeu poate să se raporteze la aceste făgăduinţe zi de zi. Când avem nevoie de un ajutor, de un prieten, de un refugiu, de un sentiment de pace, de braţele veşnice ale dragostei – oricare ar fi nevoia noastră – doar trebuie „să alergăm la Stâncă“ după cum spune una dintre cântări. S-ar putea să discutaţi cu clasa dvs. modalităţile în care cei din clasă „aleargă la Stâncă“ în vremuri de încercare.

6. Dumnezeu i-a descris pe cei care sunt neprihăniţi – cei care au stat lângă un foc mistuitor, şi care au locuit în locurile înalte – şi apoi a descris şi răsplata acestora (Isaia 33:14-16). Cu propriile voastre cuvinte, descrieţi o persoană care este neprihănită, aşa după cum este zugrăvită în versetul 15.

Dumnezeu descrie o persoană neprihănită pe cineva care trăieşte conform legii lui Dumnezeu, care vorbeşte adevărul şi bunătatea, care urăşte câştigul personal pe căi necinstite, deci în dauna altora, care nu se implică în violenţă şi care nu priveşte cu ochi buni nedreptatea. Discutaţi cu clasa dvs. exemple ale fiecăruia dintre aceste lucruri, care dintre ele trebuie îmbrăţişate şi care trebuie să fie evitate.

7. Capitolul 34 vorbeşte de un punct culminant al judecăţii la vremea sfârşitului. De asemenea, capitolul 34 prezice lucruri înfricoşătoare care vor veni şi este un fel de absorbire a secţiunii de „vaiete“ ale ultimelor câteva capitole. Ce credeţi că încearcă Dumnezeu să ne spună în acest capitol?

Din nou Dumnezeu avertizează asupra judecăţii pentru păcate. Dumnezeu vrea ca oamenii să ştie că preţul plătit nu este niciodată prea mare pentru a evita groaznicele lucruri care îi vor confrunta pe acei care nu sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu. El îi cheamă pe oamenii de pretutindeni să se pocăiască de păcatele lor şi să afle măreaţa Lui mântuire. Dumnezeu ne avertizează că trebuie să rămânem aproape de El şi să îi împlinim poruncile. La judecată nu vor fi surprize. Omenirea a fost avertizată în mod corespunzător, iar cei care nesocotesc avertizarea vor rămâne fără grai când se vor confrunta cu Dumnezeu.

8. Capitolul 35 este antiteza capitolului 34. Capitolul 35 ne spune despre imensa răscumpărare pentru cel neprihănit şi începe consolarea secţiunii din Isaia care va continua, după o scurtă secţiune istorică, în următoarele patru capitole. Versetul 8 al capitolului 35 ne spune cine anume va fi părtaş la slava acelei măreţe zi a răscumpărării. Cine sunt ei?

Cei care umblă pe calea sfinţeniei vor fi părtaşi la marile răsplătiri cereşti în cea din urmă zi. Toţi care umblă pe acea cale vor fi curaţi şi spălaţi în sângele lui Cristos. Nu vor mai fi nici păcate, nici rele.

Exact în felul în care am fost avertizaţi să evităm judecata în ultimul capitol, suntem chemaţi să ne silim să umblăm pe calea sfinţeniei în acest capitol. Există ceva la care trebuie să se ajungă. De aceea, orice efort şi orice încercare merită a fi făcute. Vom obţine şi vom avea parte de bucurii veşnice, în veci de veci!

Concluzie

Dumnezeu le-a făgăduit judecată celor care L-au respins. Totuşi, prin îndurare, El a venit cu făgăduinţa mântuirii pentru cei care o vor accepta. Sunt două alegeri clare: judecată sau îndurare. Să alegem, aşadar, îndurarea şi ne vom bucura în slava care ne aşteaptă!