VERSET DE MEMORAT: „Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.“ (Osea 10:12)
Osea capitolul 8, dar şi restul cărţii, demonstrează mânia lui Dumneuzeu care vine peste un popor caracterizat de o cădere constantă în păcat. Prin intermediul profetului, Dumnezeu a început să descrie groaza judecăţii care urma să cadă peste Israel din cauza trăirii unei vieţi păcătoase. Chiar dacă oamenii se bucurau de bogata lor recoltă, recunoscuându-l pe Iehova doar cu Numele, se pare că cea mai mare parte a sărbătorii lor era de fapt în cinstea lui Baal. Avertizarea a fost puternică şi clară, şi-anume că bucuria lor avea să înceteze în curând.
Cu cât poporul lui Israel a prosperat mai mult, cu atât mai mult stricăciunea lor morală şi religioasă a devenit mai evidentă. Inimile lor erau împărţite, iar ei slujeau mai degrabă idolilor în loc să-i slujească singurului Dumnezeu adevărat. Poporul a fost instruit prin cea dintâi poruncă să se închine numai lui Dumnezeu şi să nu aibă alţi dumnezei în afară de El. Poporul a ignorat această poruncă şi din cauza aceasta avea să vină pedeapsa.
În capitolul 11, profetul s-a referit la istoria timpurie a lui Israel. Chiar dacă Dumnezeu era plin de mânie şi hotărât să pronunţe judecata, totuşi, inima Lui încă a rămas inima unui tată.
Deşi cartea a fost scrisă pentru Regatul de Nord al lui Israel, Regatul de Sud al lui Iuda a fost la fel de vinovat. De aceea, toată slava lui Israel avea să se preschimbe în ruşine.
Capitolul al treisprezecelea începe cu un discurs pe tema atitudinii de răzvrătire a lui Israel, precum şi a stăruirii fără ruşine a poporului în idolatrie. Capitolul începe cu o referire la tribul lui Efraim, care, de la început, a ocupat o poziţie proeminentă în cadrul naţiunii. Din cauza apostaziei lui Efraim şi a influenţei negative asupra întregului Israel, Dumnezeu l-a condamnat la nimicire totală.
În capitolul 14, poporul Israel a fost chemat la pocăinţă şi la întoarcerea spre Dumnezeu, Singurul care putea să îi ajute. Deşi judecata urma să vină, Dumnezeu le-a dat nădejde, dacă ei urmau să se fi întors la El. Profetul a privit în viitor la ziua în care Israel avea să se întoarcă la Dumnezeul părinţilor lor şi să iubească legile Lui. Rezultatul ascultării avea să fie generoasele binecuvântări ale unui Dumnezeu iubitor.
1. De ce a refuzat Domnul să răspundă atunci când Israel, aflat în vreme de necaz, a strigat către El? (Osea 8:3,4)
Poporul lui Israel l-a chemat pe Dumnezeu când se afla în necaz şi când pretindea că îi slujeşte Lui, dar credinţa lor era falsă. Religia lor era coruptă, iar vieţile lor lumeşti şi păcătoase erau dovada faptului că s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ei îl lăudau pe Dumnezeu cu gurile şi cu ritualurile lor, dar, în acelaşi timp, refuzau să urmeze căile Lui drepte.
Discutaţi cu clasa faptul că pocăinţa verbală nu este îndeajuns. Nu este suficient ca cineva doar să fie prezent în mijlocul celor care se închină lui Dumnezeu. Pocăinţa cere cu insistenţă o schimbare a inimii şi a comportamentului. În mod tragic, cei care mărturiseau că l-au cunoscut pe Dumnezeu au respins mesajul lui Osea. Ei nu s-au pocăit aşa că pedeapsa divină era sigură.
De asemenea, Israel şi-a pus conducători care nu au corespuns standardelor lui Dumnezeu. Discutaţi despre calificările (aptitudinile şi capacităţile) care trebuie să existe astăzi în liderii bisericii (1 Timotei 3:1-10). Osea a declarat că atunci când nu se alegeau lideri evlavioşi, rezultatul va fi distrugerea scopului religiei, întoarcerea spre închinarea la idoli şi urmărirea scopurilor egoiste.
2. Ce învăţătură doctrinară este întărită prin declaraţia lui Dumnezeu, şi-anume, că El nu-l va mai iubi pe Israel? (Osea 9:15)
Învăţătura doctrinară este aceea că harul lui Dumnezeu nu este necondiţionat. Oamenii care resping în mod repetat îndurarea lui Dumnezeu vor ajunge ca într-o zi să experimenteze judecata Lui. Mulţi sunt aceia care dau învăţături cu privire la faptul că harul lui Dumnezeu ţine în veci, indiferent de răul pe care îl face o persoană. Dar astfel de învăţături sunt contrare avertismentelor din Biblie. Astfel de învăţături oferă un fals sens de siguranţă celor care tratează cu uşurinţă avertismentele lui Dumnezeu şi care continuă să nu i se supună Lui.
Discuţia ar putea să conducă la diverse modalităţi prin care aceste învăţături false sunt proclamate în zilele noastre (de exemplu: predestinarea, siguranţa veşnică, fără biruinţă asupra păcatului, etc.)
3. Ce fel de ogor a condamnat Dumnezeu? (Osea 10:12). Cum aveau să schimbe starea sau condiţia ogorului faptul de a urma instrucţiunile lui Dumnezeu?
Osea vorbeşte despre un ogor nelucrat. Acesta este un pământ care a fost atât de neglijat și întărit, încât sămânţa nu va mai putea să pătrundă. Un ogor de felul acesta a determinat apariţia foametei, chiar dacă ploaia a căzut. Spuneţi-i clasei dvs. că dacă vor lua o lopată şi dacă vor săpa în pământul întărit la fundul unei bălţi, după ce a plouat, este posibil să constate că umezeala nu a pătruns mai mult de 3 sau 4 milimetri în pământ. Sub acel strat subţire de umezeală solul este uscat şi întărit. Ploaia face prea puţin bine atunci când pământul este prea întărit. Apa doar se evaporă când iese soarele. Pâmântul trebuie sfărâmat şi cultivat pentru a beneficia de ploaie.
Potrivit versetului 13, inimile poporului Israel s-au întărit din punct de vedere spiritual. Era vremea ca inimile lor să fie sfărâmate prin pocăinţa de păcatele lor. Adevărata pocăinţă pentru păcat avea să-i deschidă înspre voia lui Dumnezeu. Era necesar ca după aceea ei să semene seminţele neprihănirii prin căutarea sinceră a lui Dumnezeu, până când aveau să experimenteze din nou îndurarea şi dragostea Lui.
Discuţia poate să continue în privinţa condiţiei inimilor noastre astăzi. Trezirea spirituală este rezultatul pregătirii ogorului nostru spiritual, astfel încât să poată absorbi ploile binecuvântării pe care Domnul vrea să le trimită.
4. Ce anume ne spun nouă versetele 1 şi 4 ale capitolului 11 despre dragostea lui Dumnezeu pentru Israel? Ce cheie de dezlegare a problemei dă Dumnezeu, cheie care va schimba judecata în milă şi binecuvântare?
Capitolul 11 se deschide cu o oportunitate pentru cititor de a privi în inima lui Dumnezeu. Primul şi al patrulea verset arată cum Dumnezeu este copleşit de un dor de a-Şi vedea poporul că revine la ziua când inimile lor erau blânde şi când şi-au dat seama că erau un popor nevoiaş înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a chemat şi ei s-au răzvrătit. În versetul 3, Dumnezeu a vorbit despre faptul de a-şi cuprinde copiii în braţele Sale şi de a le vindeca inimile, dar ei nici măcar nu au cunoscut că El i-a tămăduit. Atât de curând au uitat.
Toţi părinţii creştini simt chinurile durerii dacă au copii violenţi sau încăpăţânaţi. Discutaţi ce bucurie este pentru părinţi când îşi văd copiii venind acasă cu o inimă de pocăinţă. Dumnezeu face o promisiune, şi-anume că El va răspunde ca un tată dacă poporul avea să înţeleagă că toţi erau nenorociţi şi dacă aveau să strige către El că nu mai puteau să continue fără prezenţa lui Dumnezeu. Atunci, El avea să se întoarcă şi să-i iubească.
5. Osea a repetat una dintre cele mai importante porunci date vreodată de Dumnezeu. Care era porunca aceasta şi cum se aplică ea astăzi la noi? (Osea 13:4)
Porunca era ca poporul să nu aibă alt dumnezeu decât pe Dumnezeu. Există doar un singur Dumnezeu şi El este Singurul pe care omenirea trebuie să-l slujească. Cei din Israel au încercat din greu să găsească fericire şi mulţumire, însă acestea nu pot să fie găsite decât în Dumnezeu.
În zilele noastre este răspândită gândirea că putem face orice ne-am propus să facem. Există un astfel de impuls pentru dorința de a fi ceva sau de a fi cineva şi de a ne aţinti privirile spre ambiţii pământeşti. Ar putea să fie foarte uşor să ne fixăm mai întâi scopuri materiale, dar Dumnezeu spune că El este Singurul care poate să ne dea pace, fericire şi mulţumire.
6. În mijlocul judecăţii şi mâniei pe care Dumnezeu le-a avut faţă de Israel, ce speranţă le-a dat El celor care şi-au ruinat viaţa în păcat? (Osea 13:9)
Dumnezeu le-a spus că putea să îi ajute, deci ajutorul era în Domnul. Poporul Israel a făcut din naţiunea lor o adevărată epavă. Păcatul şi răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu i-a făcut să ajungă la capătul puterilor lor. Dar chair dacă păcatul a distrus tot binele pe care Dumnezeu l-a intenţionat pentru ei, Dumnezeu le-a oferit această rază de lumină în întuneric.
Există momente când oamenii care au făcut din propria lor viaţă o mizerie s-ar putea să aibă sentimentul că nu mai este nădejde. Şi totuşi, dacă ei ar privi măcar înapoi la Dumnezeu, ar putea să-L audă spunând: „Ajutorul tău stă în Mine.“
7. Când Dumnezeu s-a apropiat cu milă şi l-a chemat pe Israel să se pocăiască, ce a promis El? (Osea 14:4-7)
După ce copiii lui Israel au trecut prin pedeapsă, Dumnezeu avea să-i vindece, să-i restaureze şi să-i iubească necondiţionat la fel cum un tată se îngrijeşte de copiii lui. Felul lor de a trăi va fi cu evlavie şi curăţie. Vor deveni puternici şi mult preţuiţi, precum şi adânc înrădăcinaţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Toate figurile de stil din aceste versete arată cât de preţioasă avea să fie pentru Dumnezeu restaurarea poporului Său.
8. Despre cine spune Dumnezeul lui Israel că este înţelept? (Osea 14:9)
Dumnezeul lui Israel spune despre cel drept că este înţelept. Evidenţiaţi faptul că înţelepciunea despre care vorbeşte El implică înţelegerea lui Dumnezeu şi a căilor Lui şi lucrul acesta este demonstrat printr-o viaţă trăită potrivit standardelor Sale de neprihănire. Înţelepciunea despre care se vorbeşte în Biblie nu înseamnă doar a avea o imensă cunoştinţă. Înţelepciunea din Biblie înseamnă a avea o atitudine corectă a inimii şi o relaţie corectă cu Domnul.
Versetul al nouălea cheamă poporul să răspundă din inimile lor la mesajul transmis lor prin profetul Osea. Faptul acesta este foarte mult asemănător cu ceea ce a spus Isus în Matei 11:15, şi-anume: „Cine are urechi de auzit să audă.“ O persoană înţeleaptă este cineva care ia seama la ceea ce este corect şi care face ceea ce este drept.
Discutaţi cu clasa importanţa faptului de a te strădui să cunoşti voia lui Dumnezeu şi de a trăi în conformitate cu voia Lui. În sfera aceasta a vieţii, noi nu putem să ne permitem să înfăptuim ceea ce alţii poate că îşi permit să facă, însă trebuie să ne cercetăm personal inimile şi să aflăm voia lui Dumnezeu.
Judecăţile lui Dumnezeu sunt sigure pentru cei care aleg să nu ia seama la avertizările Lui. Îndurarea lui Dumnezeu este de asemenea sigură şi se apropie de întreaga omenire, însă nu va fi prelungită la nesfârşit. Persoana care este înţeleaptă îl va lăsa pe Dumnezeu să îşi asume responsabilitatea pentru fiecare parte a vieţii lui sau a vieţii ei.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}