FOREIGN LANGUAGES

Profeția lui Mica

Curriculum
Descoperirea pentru Învățători
19

MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI

Mica 1:1 la 7:20

VERSET DE MEMORAT: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ (Mica 6:8)

IDEI DE BAZĂ

Mica a profeţit în timpul domniilor lui Iotam, Ahaz şi Ezechia în Iuda (740-687 î.Cr.) Satul lui natal a fost Moreşet, lângă Gat, o localitate situată în partea de sud-vest a regatului lui Iuda, la o distanţă de aproximativ 30 – 35 km sud-vest de Ierusalim. Numele Mica înseamnă „Cine este ca Iehova?“ El a fost contemporan cu profetul Isaia, cu a cărui slujire şi profeţii avusese multe puncte de contact. În contrast cu Isaia, care a fost un profet al curţii regale şi care se trăgea dintr-o familie distinsă, Mica a fost un profet de la ţară care se trăgea dintr-o familie săracă.

Deşi tonul este aspru, profeţia lui Mica are un stil poetic, similar cuvintelor lui Isaia. Unii comentatori se referă la Mica prin expresiile „cartea soră“ cu cartea lui Isaia, ori „Isaia stenografiată“.

Mica denunţă Samaria şi Ierusalimul că fiind centre ale răului care au infectat cele două regate ale căror capitale erau. Oricine putea să găsească în aceste două cetăţi imorale exemple ale răului acelor vremuri. Lista profetului Mica a inclus: fraudă, hoţie, lăcomie, beţie, destrăbălare, opresiune, ipocrizie, erezie, nedreptate, stoarcere de bani, minciună, crimă şi alte agresiuni.

În capitolele de la 1 la 3, Mica a profeţit împotriva Samariei şi Ierusalimului. Prima dată, Mica a denunţat Samaria şi a profeţit prăbuşirea ei. El a văzut cu tristeţe în inimă judecata care urma să treacă peste Iuda şi faptul că proprii lui concetăţeni din sud-vestul lui Iuda aveau să îndure greutatea invaziei. Lăcomia şi hoţia necesită, fără îndoială, o pedeapsă, totuşi, o vagă idee a îndurării lui Dumnezeu este dată.

Capitolul 3 oferă una dintre cele mai înţepătoare denunţuri împotriva conducătorilor egoişti şi a profeţilor falşi din cadrul literaturii profetice, încheind cu profeţia care spune că Templul şi Sionul urmau să fie distruse.

Capitolele 4 şi 5 sunt pline de făgăduinţe. După distrugerea şi restaurarea Ierusalimului, acesta urma să devină capitala spirituală a lumii şi în Ierusalim avea să-i aducă Dumnezeu pe exilaţii Lui din Babilon, în ciuda întregii opoziţii din partea naţiunilor păgâne. Cea mai însemnată dintre profeţiile lui Mica se găseşte în capitolul 5, versetul 2, profeţie care a prezis aşezarea Betleemului-Efrata ca fiind locul de naştere al Domnului nostru Isus.

Ultimele două capitole conturează controversa lui Dumnezeu cu Israelul. Ce vină ar putea să găsească Israelul la Dumnezeu? Israelul a răspuns că vrea să ştie cerinţele lui Dumnezeu, şi a primit răspunsul că Dumnezeu nu a pretins altceva decât: dreptate, îndurare şi părtăşie smerită cu Dumnezeu. Păcatele lui Israel au fost zugrăvite în toată josnicia lor, iar poporul, prin intermediul profetului, a mărturisit adevărul acuzaţiei, plasându-se întru totul în mâinile Domnului pentru îndurare şi protecţie. Cartea lui Mica se încheie prin emiterea profeţiei revenirii în ţara lui Israel, urmată de o izbucnire de laudă pentru Dumnezeu care este iertător şi binevoitor.

Este posibil ca denunţurile lui Mica să fi fost o reflectare a domniei periculoase a împăratului Ahaz, iar încheierea profeţiilor de îndurare şi iertare să fi reprezentat buna domnie a împăratului Ezechia. În Ieremia 26:17-19 se arată că Mica a murit în pace în timpul domniei împăratului Ezechia.

SUGESTII PENTRU RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBĂRI

1. Când a venit „Cuvântul Domnului“ la Mica? (Mica 1:1) Cum vine Cuvântul Domnului la noi, astăzi?

„Cuvântul Domnului“ a venit în timpul domniilor lui Iotam, Ahaz şi Ezechia, toţi împăraţi ai lui Iuda. În zilele de azi, Cuvântul Domnului ajunge la noi prin citirea Bibliei, prin auzirea predicilor din Cuvânt, prin mărturiile celor care sunt născuţi din nou, prin literatură şi muzică evanghelică şi prin rugăciune.

Ilustraţi diversele modalităţi prin care Cuvântul lui Dumnezeu vine la noi, solicitându-le studenţilor dvs. să încerce să îşi amintească de prima dată când Domnul le-a vorbit, cerându-le să împărtăşească împrejurările respective.

2. Care a fost cauza judecăţii lui Dumnezeu împotriva lui Israel? (Mica 1:5-7; 2:1-2)

Cauza judecăţii a fost păcatul. Poporul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu practicând idolatria. Vieţile lor au fost pline de răutate, lăcomie, împovărare şi violenţă. Trebuie subliniat aspectul că Dumnezeu va judeca toate păcatele.

3. Cum a fost primit mesajul lui Mica? (Mica 2:6-11) Cum este primit mesajul lui Dumnezeu, astăzi?

Poporului nu i-a plăcut mesajul. În timpul slujirii lui Mica, singurii profeţi doriţi erau aceia care spuneau ceea ce poporul dorea să audă. Profeţii împotriva cărora a vorbit Mica, încurajau poporul să se simtă confortabil cu păcatele lor.

Studenţii trebuie să concluzioneze că mesajul lui Dumnezeu este primit în acelaşi fel şi astăzi. Discuţia la clasă trebuie să evidenţieze faptul că numai dorinţa pentru adevăr ne va putea determina să fim afectaţi de mesajul lui Dumnezeu. De asemenea, scoateţi în evidenţă faptul că adevărul va fi întotdeauna în armonie cu Biblia.

4. Folosiţi următoarele versete pentru a identifica cel puţin 10 acuzaţii de nedreptate pe care Mica le-a formulat împotriva poporului său. (Mica 2:1,2,8,9; 3:2,9,10,11).

Există un total de treisprezece acuzaţii menţionate în versetele identificate:

1) Cugetarea la nelegiuire

2) Înfăptuirea răului

3) Ameninţările

4) Violenţa

5) Furtul

6) Necinstea

7) Neglijarea văduvelor

8) Urârea binelui

9) Iubirea răului

10) Urârea dreptăţii

11) Iubirea nedreptăţii

12) Crima

13) Acceptarea mitei

Întrebaţi-vă studenţii dacă poporul a stabilit de la început să comită o astfel de listă lungă de lucruri rele. Cuvântul lui Dumnezeu aseamănă păcatul cu aluatul, care creşte cu rapiditate. Discuţia trebuie să scoată în evidenţă faptul că se poate începe doar cu un păcat mic, dar care, în curând, poate să devină un şir de păcate.

5. În Mica 5:2 se vorbeşte despre „Cel ce va stăpâni în Israel“. La cine face referire acest verset? Care anume este semnificaţia acestui verset?

„Cel ce va stăpâni în Israel“ se referă la Isus Cristos, Mesia. Mica a profeţit despre naşterea lui Isus cu aproximativ 700 de ani înainte ca evenimentul să aibă loc. Profetul a numit chiar şi localitatea în care Cristos avea să se nască, Betleem-Efrata. Mica ar fi putut să utilizeze doar genericul „Betleem“ şi să-şi mărească şansele de a fi precis. Totuşi, el era sub inspiraţia Duhului Sfânt şi astfel a identificat mai degrabă localitatea Betleem-Efrata, care este situată la 9 km sud-est de Ierusalim, nu celălalt Betleem care era situat la 9 km sud-est de Muntele Carmel.

Discuţia cu clasa în privinţa celei de-a doua întrebări trebuie să îndrume studenţii a înţelege că, întotdeauna, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Ca exemplu vizual, aduceţi o pungă cu boabe de fasole sau cu bănuţi. Însemnaţi una dintre boabe şi cereţi-i unuia dintre studenţi, pe care între timp l-aţi legat la ochi, să extragă din pungă bobul de fasole pe care l-aţi însemnat. Explicaţi că şansa celor opt profeţii, toate împlinite într-o singură persoană, este egală cu faptul de a acoperi cu un strat de dolari în monede de argint, strat gros de jumătate de metru, toată suprafaţa statului Texas, însemnând o singură monedă de un dolar de argint şi rugând o persoană legată la ochi să ridice moneda respectivă.1

6. De ce a adresat Domnul o chemare munţilor ca să audă controversa lui cu poporul Său? (Mica 6:1-2)

Munţii erau nişte excelenţi martori ai idolatriei poporului. Pe aceste „înălţimi“ au zidit Copiii lui Israel altare păgâne şi au adus jertfe dumnezeilor falşi.

Întrebaţi-i pe studenţii dvs. dacă Dumnezeu remarcă doar păcatele exterioare. Discuţia trebuie să scoată în evidenţă faptul că niciun păcat nu scapă de a fi descoperit de Dumnezeu.

7. Potrivit versetului-cheie, cum putem noi să îi facem plăcere lui Dumnezeu?

Versetul-cheie, Mica 6:8, menţionează trei lucruri pe care Dumnezeu le pretinde de la noi. Mai întâi discutaţi cu studenţii dvs. faptul că cerinţele lui Dumnezeu determină o mişcare în trei dimensiuni: în exterior, în interior şi în sus.

1) În exterior: „să faci dreptate“, adică ni se cere să-i tratăm cu dreptate pe concetăţenii noştri.

2) În interior: „să iubeşti mila“, adică ni se cere un angajament personal faţă de planul lui Dumnezeu, şi manifestarea acestui angajament printr-o relaţie corectă faţă de Dumnezeu şi faţă de concetăţenii noştri.

3) În sus: „să umbli smerit cu Dumnezeul tău“, adică ni se cere să avem o atitudine corectă faţă de Dumnezeu şi o hotărâre fermă de a umbla cu El într-o părtăşie continuă.

Discuţia la clasă trebuie să scoată în evidenţă faptul că dimensiunile de: „în exterior“, „în interior“ şi respectiv „în sus“ ale slujirii noastre sunt fiecare dintre ele conectate cu celelalte dimensiuni.

8. Cartea profetului Mica se încheie cu făgăduinţe de îndurare şi restaurare. Daţi un exemplu legat de modul în care Dumnezeu extinde aceleaşi făgăduinţe şi asupra noastră, a indivizilor din ziua de azi.

Studenţii dvs. pot să aducă mărturiile lor personale sau o altă binecunoscută mărturie, drept răspuns. Amintiţi-le studenţilor dvs. că îndurarea a fost extinsă tuturor, dar numai cei care s-au născut din nou au primit făgăduinţa de restaurare din partea lui Dumnezeu.

Concluzie

Dumnezeu încă îi mai cheamă şi astăzi pe păcătoşi. Să fim dar credincioşi, asemeni lui Mica, în a proclama Cuvântul lui Dumnezeu, demonstrând dragostea şi îndurarea Lui, şi să umblăm smeriţi, atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor.


1 Evidence That Demands a Verdict by Josh McDowell, pg.175.

(Întrebări Care Cer un Răspuns de Josh McDowell, pg.175.)