FOREIGN LANGUAGES

Profeții în Privința Neamurilor și a Lumii

Curriculum
Descoperirea pentru Studenți
21

MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI

Isaia 13:1 la 27:13

VERSET DE MEMORAT: „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi, pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.“ (Isaia 13:11)

IDEI DE BAZĂ

Începând cu capitolul 13 şi până la capitolul 23 al cărţii lui Isaia, atenţia se mută de la Iuda şi Ierusalim la rostirea judecăţii lui Dumnezeu asupra a zece naţiuni (vezi tabelul de mai jos). Aceste profeţii sunt denumite „greutăţi“, care în limba originală însemna „a ridica“. Judecata divină urma să fie dezlănţuită, iar mesajele solemne ale profetului constituiau o greutate imensă prin ridicarea vocii sale în vederea avertizării. Isaia ştia că cetăţile urmau să fie distruse, iar mii de oameni aveau să fie ucişi.

Ştiind de aceste judecăţi, care urmau să se dezlănţuie asupra neamurilor, Israelul ar fi trebuit să fie şocat, cel puţin pentru câteva motive, şi-anume:

* Când neamurile ajungeau să subjuge Israelul, poporul nu trebuia să dispere, fiindcă Dumnezeu a proclmat faptul că, în cele din urmă, El avea să pedepsească acele neamuri.

* Poporul trebuia să-şi fi dat seama de inutilitatea formării de alianţe cu acele neamuri.

* De asemenea, Israelul şi neamurile trebuiau să fi recunoscut faptul că Dumnezeu are autoritate asupra tuturor puterilor existente pe pământ.

* Cunoaşterea acestui fapt ar fi trebuit să întărească credinţa poporului.

Babilonul a fost primul menţionat pe lista de condamnare a lui Isaia. În anul 586 î.Cr., imperiul babilonian avea să distrugă Ierusalimul, iar poporul lui Iuda avea să devină prizonierii Babilonului. De la Geneza (Turnul lui Babel) şi până la Apocalipsa, Babilonul îi personifică pe cei care îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, în timp ce Ierusalimul îi simbolizează adeseori pe aleşii lui Dumnezeu.

De la capitolul 24 şi până la capitolul 27, profeţia se extinde pentru a include judecata întregii lumi în vremurile de pe urmă. Dumnezeu i-a descoperit lui Isaia, după cum le-a descoperit şi altor scriitori Biblici, detalii privind Necazul cel mare, ceea ce a determinat ca referirea făcută uneori la aceste capitole să fie etichetată ca fiind „Apocalipsa lui Isaia“. Cuvântul „Iată“ (Isaia 24:1) a indicat un eveniment viitor. Persoane individuale, precum şi naţiuni, urmau să fie judecate. Totuşi, aceste capitole conţin de asemenea şi o nădejde. Dumnezeu va asigura eliberarea, binecuvântarea şi protecţia pentru cei care alcătuiesc poporul Său. După ce Israel avea să fie eliberat, urma apoi să fie adunat şi restaurat.

Profeţiile lui Isaia au fost primite cu dipreţ şi necredinţă de mulţi dintre oamenii din vremea lui. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi sigur. Prezicerile care s-au împlinit cu privire la primele neamuri întăresc proclamările profetice ale lui Isaia cu privire la evenimentele care încă nu s-au petrecut.

ÎNTREBĂRI

1. Capitolul 13 din Isaia vorbeşte de căderea marii cetăţi a Babilonului. Ce versete au prevestit nu doar căderea acestei cetăţi, dar care, de asemenea, au furnizat şi identitatea cuceritorilor?

2. Ce a spus Dumnezeu că i se va întâmpla cu Moab? (Isaia 15:1-3) De ce? (Isaia 16:6)

3. În zorii istoriei Copiilor lui Israel, egiptenii i-au înrobit, iar Dumnezeu prin Moise a adus miracolul eliberării lor. Totuşi, mai târziu, după ani şi ani, în vremea lui Isaia, unii dintre oamenii din Iuda au dorit să formeze o alianţă cu Egiptul ca protecţie împotriva Asiriei. Ce anume vor fi gândit ei, când au auzit profeţiile rostite de Isaia cu privire la Egipt? (Isaia 19:1-4)

4. Cetatea Tir era parte din naţiunea feniciană, care era aşezată pe ţărmurile Mării Mediterane în zona Libanului de azi. Fenicienii au alcătuit o vastă reţea de comerţ cu ţările înconjurătoare. Ei aveau o flotă, iar corăbiile lor erau folosite pentru a exporta diverse bunuri. Totuşi, Isaia a văzut o vreme când această naţiune prosperă avea să cadă, iar prăbuşirea lor economică avea să afecteze multe dintre ţările din jurul lor. Cine a plănuit distrugerea Tirului şi de ce? (Isaia 23:8-9)

5. Isaia 24 detaliază multe întâmplări care vor avea loc pe pământ în ceea ce va urma să fie pustiirea universală. Înşiraţi trei dintre întâmplările descrise în acest capitol.

6. Cei care sunt scăpaţi de judecata lui Dumnezeu se vor bucura cu siguranţă, iar în capitolul 25 Isaia a profeţit cu privire la această laudă. Care sunt câteva dintre eliberările pe care Dumnezeu le promite în Isaia 25:6-12?

7. Când Cristos îşi va aşeza Împărăţia Sa de o mie de ani, naţiunea lui Israel va fi centrul împărăţiei, iar evreii vor fi restauraţi în ţara lui Israel. Cum spune Isaia că va fi adunat poporul? (Isaia 27:12)

8. Cele cincisprezece capitole ale fragmentului nostru detaliază descoperirea făcută de Dumnezeu lui Isaia cu privire la viitorul a numeroase naţiuni. În plus, Isaia a profeţit despre vremea sfârşitului. Care sunt câteva dintre beneficiile faptului de a cunoaşte, prin profeţie, viitorul lumii?

Concluzie

Fără îndoială că unele dintre profeţiile lui Isaia au sunat aspru pentru oamenii acelor zile, însă Isaia i-a făcut pe oameni conştienţi că propriile lor fapte aveau să le aducă distrugerea (vezi versetul cheie).

Când îl acceptăm pe Isus Cristos ca fiind Mântuitorul nostru personal şi când trăim pentru El, atunci vom scăpa de mânia viitoare.