VERSET DE MEMORAT: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.“ (Filipeni 3:13-14)
Epistola către Filipeni este o scrisoare care a fost scrisă de apostolul Pavel pentru biserica din Filipi. Filipi era un oraş situat în Macedonia, în partea de nord a Greciei de azi. Oraşul era practic aşezat pe principala rută de nord care lega orientul de apus. Filipi era remarcat pentru minele sale de aur, fiind totodată un important centru şi port militar roman în timpul vieţii lui Pavel.
Biserica din Filipi a fost prima biserică europeană fondată de Pavel, în jurul anului 51 după Cristos, cu ajutorul lui Timotei, Sila şi Luca. Pavel şi tovarăşii lui de slujbă au mers la Filipi în timpul celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel, după ce Dumnezeu le-a arătat printr-o vedenie că trebuiau să meargă în Macedonia. Se crede că Luca, medicul dintre neamuri, care a scris Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca, a fost păstorul acestei biserici în primii şase ani ai existenţei acesteia. Relatarea fondării bisericii poate să fie găsită în capitolul 16 din Faptele Apostolilor.
Pavel, aflat în închisoare la Roma, le-a scris o scrisoare filipenilor. Scrisoarea a fost scrisă la aproximativ zece ani după fondarea bisericii şi la vreo trei ani după ultima vizită efectuată de Pavel la Filipi. Tonul personal, afectiv al scrisorii ne descoperă relaţia apropriată a lui Pavel cu membrii bisericii. Dintre multele biserici fondate şi încurajate de Pavel, biserica din Filipi a fost singura despre care se consemnează că l-a sprijinit financiar pe Pavel. Credincioşii din Filipi i-au trimis lui Pavel câteva daruri în bani, în exclusivitate pentru slujire, contribuind însă şi la strângerea de ajutoare pentru sfinţii aflaţi în nevoi din Ierusalim. Aceasta reflectă încrederea şi prietenia care trebuie să fi existat între apostol şi membrii adunării din Filipi.
Pavel a scris această epistolă cu mulţumiri pentru un dar pe care filipenii i l-au trimis. El nu mai luase legătura cu ei, iar aceştia ar fi putut chiar să creadă că el i-a uitat. Apoi, Epafrodit, un membru al bisericii din Filipi, a sosit la Roma aducând daruri şi veşti din partea bisericii. Epafrodit l-a găsit pe Pavel având nevoie de încurajările sale şi ca urmare a stat o vreme în Roma ca să îl ajute. Când Epafrodit s-a îmbolnăvit, la un moment dat fiind pe punctul de a muri, evident că a fost nevoit să-şi prelungească şi mai mult şederea la Roma. Dar, odată ce s-a însănătoşit, Pavel l-a trimis acasă dându-i această scrisoare de mulţumire, şi lăudându-l pentru ajutorul pe care i l-a dat.
În plus faţă de exprimarea unor declaraţii deosebit de personale cu privire la propria lui credinţă, Pavel a încurajat biserica din Filipi să îşi păstreze credinţa, să fie bucuroşi, să cultive umilinţa şi să rămână uniţi sub Cristos. De asemenea, şi tot cu acest prilej, Pavel li se adresează în legătură cu două aspecte existente în biserică, aspecte care au intrat în atenţia lui.
Aparent, exista o facţiune în biserică, ceea ce a produs o neînţelegere cu privire la aspecte legate de lege şi tăierea împrejur. Pavel îi spune bisericii să ia seama la acei „lucrători răi“ şi să caute să fie umili asemeni lui Isus. Pe lângă aceasta, Pavel le-a mai îndemnat pe două dintre femei, Evodia şi Sintichia, stăpânele caselor care slujeau drept biserici în Filipi, „să fie cu un gând în Domnul“ şi să nu îngăduie ca, fie vreun argument personal, fie altul, să rupă biserica.
Apoi, Pavel îşi încheie epistola încurajând biserica (şi în final încurajându-ne pe noi) de a se bucura, de a se ruga, de a avea o atitudine de mulţumire, respectiv de a se gândi la lucrurile lui Dumnezeu.
1. Întocmai ca majoritatea epistolelor lui Pavel, salutul din epistola către Filipeni conţine câteva cuvinte de încurajare, alături de rugăciunile şi dorinţele spirituale ale lui Pavel pentru biserică. Care au fost câteva dintre lucrurile pe care Pavel le-a dorit pentru filipeni? De ce credeţi că el ar fi putut să includă unele dintre acestea în salutul adresat.
2. La vremea când Pavel a scris această epistolă, el era închis la Roma. Acest fapt ar putea să ne pară a fi o situaţie groaznică, însă Pavel avea o perspectivă interesantă legat de această situaţie. În Filipeni 1:12-18, ce a spus Pavel despre felul în care Dumnezeu a folosit închiderea lui?
3. Cum putem noi să aplicăm în propriile noastre vieţi perspectiva lui Pavel atunci când ne aflăm în situaţii dificile?
4. În capitolul 2, Pavel i-a încurajat pe Filipeni să fie umili, supuşi şi să se silească pentru unitate. El le-a arătat pe Cristos ca fiind exemplul fundamental în privinţa unei astfel de atitudini. Înşiraţi calităţile cuprinse în versetele de la 2 la 15. Cum putem să cultivăm această atitudine în noi înşine? Potrivit versetului 15, care este răsplata spirituală pentru o astfel de atitudine?
5. În capitolul 2, versetele de la 19 la 30, Pavel se plânge de lipsa lucrătorilor consacraţi, gata să se lepede de ei înşişi, dar i-a lăudat pe Timotei şi pe Epafrodit pentru credincioşia lor. Care sunt câteva dintre calităţile necesare ale unui lucrător creştin?
6. În capitolul 3, Pavel îi previne pe filipeni împotriva prorocilor falşi. Azi, la fel ca în vremea lui Pavel, există învăţători mincinoşi şi lideri spirituali care sunt interesaţi mai mult de putere, de bani şi de a-i apăsa pe cei care le-au fost daţi în grijă, nefiind interesaţi în a-L urma cu adevărat pe Cristos. Totuşi, cum putem să îi identificăm şi să ne păzim de astfel de lideri?
7. În versetele de la 9 la 21, Pavel şi-a aşternut propria mărturisire de credinţă, reamintindu-le cititorilor săi că şi ei sunt în căutarea „premiului chemării cereşti a lui Dumnezeu în Cristos Isus.“ El îi încurajează să facă asemenea lui, făgăduindu-le că Dumnezeu va fi credincios în a le arăta dacă nu vor avea atitudinea corectă. Cum puteţi dvs. „să alergaţi spre ţintă“?
8. În capitolul 4, Pavel îi îndeamnă pe filipeni „să se bucure în Domnul“. Care sunt câteva dintre modalităţile de a asigura această bucurie?
9. În Filipeni 13:4, Pavel formulează răspunsul fundamental în privinţa modului în care să cultivăm smerenia şi ascultarea, în slujirea lui Dumnezeu, alergarea spre ţintă şi a felului în care să păstrăm bucuria în Domnul în inimile noastre. Care este concluzia lui Pavel?
Pavel a rămas credincios, căutând să se apropie de Cristos până la sfârşitul vieţii. Noi putem să învăţăm mult din exemplul lui. În vremuri grele, Pavel a menţinut o atitudine pozitivă, L-a urmat pe Dumnezeu, fiindu-I supus cu credincioşie, apoi s-a rugat cu regularitate şi a rămas umil, împărtăşind şi altora bucuria sa în Domnul.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}