Un ateu îl găseşte pe Dumnezeu

Îl laud pe Dumnezeu care m-a răscumpărat din viaţa de mizerie şi ruşine pe care am trăit-o ani la rând. Eram un necredincios, un luptător împotriva lui Dumnezeu. Nu aveam nevoie de nimic care avea legătură cu religia. Pentru mine totul era o nebunie, dar eu eram unul dintre cei mai mari nebuni de pe acest pământ – un ateu convins!

O cercetare din partea Domnului

Cu mulţi ani în urmă, în timp ce curăţam buştenii de crengi pregătindu-i pentru o fabrică de cherestea, Dumnezeu i-a vorbit inimii mele, descoperindu-mi-se. El mi-a spus: “Singura fericire adevărată este în Domnul.” Atunci am cunoscut că exista un Dumnezeu viu. Nimeni nu putea să mă determine să-mi schimb părerea. Experienţa a fost una adevărată! Oricine care a ajuns vreodată în preajma unei fabrici de cherestea şi care a auzit zgomotul asurzitor al acelor ferestraie, huruiala şi răgetul, ştie ce greu s-ar putea auzi un glas de om. Pe o rază de zece metri nu se afla nimeni în jurul meu, dar Dumnezeu mi-a vorbit peste larma făcută de maşinăriile acelea. În clipa aceea am ştiut că există un Dumnezeu adevărat şi de atunci, şi până în ziua de azi, nu am mai avut nicio îndoială cu privire la existenţa Lui.

Oamenii cu care lucram ştiau că eram beţiv şi ateu. În clipa în care Isus i-a vorbit inimii mele, am mers la un coleg de muncă pe care îl cunoşteam de mai mulţi ani, un criminal înrăit, un individ care era mai rău decât mine. Lui i-am spus: “Există un Dumnezeu!” El nu a râs, dar părea că și-a dat seama că, într-adevăr, ceva mi s-a întâmplat.

Am mers acasă la tatăl meu şi i-am spus: “Am fost cercetat de Domnul.” Nu am ştiut ce să-i spun altceva. Tata s-a uitat la mine de parcă mi-aş fi pierdut minţile. Dar eu ştiam ce mi se întâmplase.

Şi am făcut mai mult decât doar să realizez că există un Dumnezeu viu. Mi-am zis: “Am să cercetez mai în amănunt şi am să aflu mai multe.” Aşa am făcut. În dimineaţa duminicii următoare şedeam în partea din spate a unei Biserici Credinţa Apostolică. Nu am cunoscut pe nimeni de acolo, dar un serviciu divin a fost îndeajuns ca să fiu convins. Am văzut pacea şi fericirea pe care cei de acolo o aveau şi mi-am zis: “Dacă aş avea şi eu parte de acestea aş avea totul.”  

Ani în şir am avut propriul meu drum. Am crezut că eram un tip tare şi dur, dar în dimineaţa aceea Duhul Dumnezeului Celui Viu S-a pogorât şi mi-a înmuiat inima. Lacrimile au început să-mi brăzdeze obrajii, iar faptul acesta mi-a dat nădejde. M-am dus la altarul lor de rugăciune şi m-am rugat. L-am rugat pe Dumnezeu, chiar pe Dumnezeu pe care l-am negat în toţi acei ani, să se îndure de mine, iar El s-a îndurat. Dumnezeu m-a mântuit şi m-a schimbat într-o clipeală. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru Sângele lui Isus! Urmarea a fost că acel ateu mizerabil, care blestema şi era beţiv, a fost schimbat de puterea lui Dumnezeu – nu prin vreun fel de putere a mea.

O schimbare instantanee

Păcatul împreună cu necredinţa m-au jefuit de tot, inclusiv de voinţa şi caracterul meu, lăsându-mă doar un beţiv fără nicio nădejde. Am blestemat, am băut şi am fumat încă de când eram doar un băiat, şi totuşi la o clipeală am fost transformat într-un creştin al Bibliei. Toate acele lucruri păcătoase au fost scoase din viaţa mea, iar eu am primit pace, bucurie şi biruinţă, putere de a trăi fără de păcat zi de zi. Nu e de mirare că-L laud pe Dumnezeu!

M-am dus la oamenii de la care am furat şi i-am despăgubit. Aveam nevoie de Dumnezeu ca să fac acest lucru. M-am întors la acea fabrică de cherestea unde sute de oameni mă cunoscuseră ani la rând. Ei ştiau că eram beţiv, că eram ateu şi că acolo predicam ateismul. Aceiaşi oameni v-ar putea spune că m-am întors şi că am trăit viaţa unui creştin al Bibliei. Nicio înjurătură nu mi-a ieşit pe buze, nu m-am bătut cu niciun coleg de muncă şi nici nu am mestecat tutun, ci am trăit pentru Dumnezeu.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am petrecut treizieci şi una de luni în armată, inclusiv doi ani în străinătate. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să dovedesc că El poate să-l păzească pe om şi să trăiască fără păcat, chiar şi în barăci, afară pe câmpul de instrucţie sau în bătaia puştii. Dumnezeu m-a ocrotit cu o cântare în sufletul meu. Nu am simţit nevoia să mă plâng nici când ziua era fierbinte, nici când instrucţia, care dura mult, era obositoare şi grea. Simţeam că vreau să-l laud pe Dumnezeu, fiindcă aveam mulţumirea în sufletul meu că eram drept înaintea Lui. Dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, ştiam unde urma să ajung. Nu eram îngrijorat. Ştiam că dacă muream aveam să merg Acasă să mă întâlnesc cu Dumnezeu care mi-a mântuit sufletul din păcat.  

De asemenea, am fost învrednicit să dovedesc că Dumnezeu poate să vindece trupul. Odată eram atât de bolnav, din cauza unei apendicite acute, încât nu eram în stare să mă cobor din pat, iar de vorbit vorbeam cu mare greutate. Băteam cu un pantof în duşumea şi cineva de la parter venea să vadă care era problema. Când mi-a văzut starea, persoana aceea a chemat nişte păstori să vină să se roage pentru mine, după Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu m-a vindecat pe loc când păstorii s-au rugat. Dumnezeu m-a mai vindecat şi de ulcer înainte să fiu dus în armată şi cu toate că mâncarea nu era aşa bună uneori, nu am avut niciodată probleme cu stomacul.

După eliberarea din armată am lucrat ca tinichigiu. Într-o zi, când mă aflam pe o scară, am căzut cu capul în jos de la o înălţime de peste patru metri pe o alee pavată. Am zăcut acolo fără niciun ajutor. La un moment dat, un băiat care trecea prin apropiere m-a văzut şi a chemat ajutoare. Am fost dus la spital. Ambele braţe îmi erau paralizate, craniul îmi era fracturat şi am făcut comoţie cerebrală. Însă, în condiţia aceea de neajutorat, am putut să-l laud pe Domnul. Medicul nu a ştiut care avea să fie rezultatul. Mi s-a spus să nu-mi ridic capul de pe pernă timp de zece zile. Dar Domnul m-a vindecat. După trei zile am ieşit din spital. La o săptămână după ieşirea din spital eram într-o călătorie evanghelistică. Aceasta este puterea lui Dumnezeu.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul pe care îl am de a susţine o Evanghelie care are o putere atât de miraculoasă.

Walt Smith şi-a slujit patria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. L-a slujit pe Domnul lui mulţi ani după convertirea sa, înainte de a merge în Cer.